Marin a lui Patru

Pe-astia-i stiu eu din 1916, din Moldova.
Ni i-au dat de ajutor, contra  nemtilor.
Si ei au fugit. Beai cu ei la masa, mancai,
Si pana la poarta  te-mpuscau.
In burta lor sunt numai minciuni.
Ei ti-arata laptele albu si  zic ca e negru.
Si tu trebuie sa zici ca ei.
Vor sa-ti ia tot.
Sa te  imbraci c-o rubasca,
De tine si de camasa si de haina
C-un nasture rosu la  umar. Si rubasti de-alea-ntunecate
Ca pamantul, parca-ai fi  sobolan.
S-ntinzi gamela pe care-o porti
La sold, sa-ti dea niste linte,  acolo pe camp,
Stand si-n soare, ca taie toti pomii, stejarii, toti perii,  toti
Maracinii, nu mai e pic de umbra,
Ca sa poata baga ei  tractorul.
Ciorba zic ei ca e de linte,
Dar nu se stie de ce-o fi si aia.

- Uidu-hu'n tur pe mama voastra! - facea Marin al lui Patru,
Ajuns aici  cu explicatia situatiei.
Mama voastra de bolsevnici.
Eu, sa mi-i scoata  cineva pe-o gaura, cate unul cate unul,
Si-i omor c-o furca de fier si c-o  maciuca.
Sa-i prijon in furca si sa le sparg capul.
O mie pe zi i-as  achita. Da, da!
I-as trage si-n teapa. As branisti zile-ntregi la  tepuse
Si i-as trage-n teapa.

Sa vedeti ce ne-asteapta, facea el.
Sa vedeti ce ne-asteapta.
Ca si  lucrurile bune ies rele.
Cercelaru, presedintele reformei agrare
La noi in  comuna!
Cine e Cercelaru?
A dat pamantul pe saci de grau, pe  sapunuri
Si pe femei tinere.
Nici pomeneala de-ai saraci si de-ai de-au  luptat pe front.
Ivana sef de post! El si cu Butoi!
Ciupag si cu unul de  albastreste ca manatarca tiganeasca.

De necaz, al lui Patru s-a-nsurat pe la 50 de ani,
A facut un copil cu  loana si-a murit tusind, din cauza igrasiei.
Ca n-a mai putut sa-si termine  casa, din cauza vremurilor.
A stat in ea uda si sparta,
Furios pe  situatie.

Cercul

Mergeam pe drum. Era luna, asa, toamna.
Si ma ajunge din urma si trece pe  langa mine
Un cerc.
O tuturiga mare de fier. Un cerc
Care mergea singur  pe linie.
M-am uitat in urma: I-o fi aruncat cineva?
L-o fi dat de-a  tuturiga
Nimeni...
Si, la urma, cine se-l azvarle,
Ca era mare si greu  - ca o sina de roata
de car.

Ma uit inainte; cercul isi vedea de cale.
Se-nvartea repede, repede si  facea praf.
Tocmai atunci vine al lui Calota, de la deal
- Il vazusi,  ma?
- Il vazui. Si incepe sa se-nchine.
Ce-o fi cu el, de la ce butie o fi  scapat,
Numai Spanu, mai are butii de vin asa de mari,
Pleca si se varsa  putina...
Ne miram noi asa si ne dam cu parerea,
Asta al lui Calota se  facuse alb, il cam
speriase

Dracovenia,
Si mai apare si Gligorie.
- Il vazusi, ma?
- Nu-l vazui.  Ce sa vad?
- Cercul?
- Care cerc?
Ghita al lui Calota s-a aplecat si  i-a aratat
Urma in tarana. Lasase o urma ca de roata
de car.
-E, cate  urme de roti nu sunt pe drum!

Cercul a trecut, asa, valantoace, prin tot
satul.
Unii iI vedeau, altii  nu.
Asa, cam din trei, pe langa care trecea,
Doi iI vedeau, unul  nu...
Stand noi asa, auzim iar Vuuuu - vuu! Uuu!
Uuu!
Cam cum face o  vuva mare...
Si vedem nori de praf...
- Dati-va la o parse, ca vine...  Se-ntoarce...
Venea cercul de la deal, parca se inrosise putin
De-atata  alergat, de-atata inspectie in
Comuna Bulzesti...

Venea dinspre Pradatorul, trecuse ozaca
prin Fratila
L-am apucat de  mana pe Gligorie:
- Il vezi, ma?
- Ce sa vad?
- Cercul
- Care  cerc?
- Asta de trece acum pe langa noi?
Tu n-auzi ca se cutremura  pamantul, vuieste,
scoate praf...
- Nu trece nimic. N-aud nimic. Nu vad  nimic.

Cercul s-a apropiat... i-am luat seama: sa fi zis
Ca e roata de  cabrioleta? nu, ca n-avea spite...
Si prea lumina... E asa ca o aoreola de  sfant...
Ca si cand capul vreunui sfant s-ar fi rostogolit
in praf
Si  aoreola lui il poarta ca o sina...
Si-l imbraca in stralucire...
Mergea  vajaind... Si se infierbantase de-atata
invartit,
Scotea scantei, cand se  atingea de cate
o piatra.
Prin Seculesti, acum era aici la Gura  Racului
si precis
Voia sa mearga ,si-n Natarai la vale...

M-am dat mai aproape si i-am simtit damful:
mirosea a
Rotund  perfect. A geometrie... a spuma
de geometrie,
Adica esenta  esentelor...
Am cazut in genunchi,
Asa de usor si de delicat atingea  pamantul
Plin de gloduri, al satului.
Ba, calca prin Bulzesti, parca-ar fi  mers
Pe luna, tu-i mama masii!
Ma trecusera fiorii si aproape sa-mi  dea
lacrimile
De atata cinste si minune.

- E, acum iI vazusi? L-am mai intrebat odata
Pe Gligorie, care-si scotea  pamantul
de sub unghii
Cu un chibrit.
- Ce sa vad?
- Cercul.
-  Care cerc?
- Atunci... du-te unde plecasi, ba orbetule!
Ca eu n-am ce  discuta cu astia, care nu vad
decat
Ce le arata muierea!
- Hai, ma, iI  trag pe-al lui Calota...
Avusei noroc mare cu tine,
Ca fusesi aici... ca  altfel,
Ne-ar fi povestit cercul in toata lumea,
Ce orbeti sunt in comuna  asta.

Povestea cu cercul de foc, venit in inspectie
A circulat mult la noi, din  gura in gura.
N-a reusit s-o stinga nici razboiul al doilea,
Abia mai  tarziu, cu prefacerile, a trecut
pe planul doi

Si, pana la urma, au biruit ai care nu-l
vazusera.

Sarpele casei

Venea din curte si intra intr-o gaura
Din beciul casei.
Era un sarpe  gulerat, mai mult alb, alburiu.
George era copil: - Uite sarpele, uite  sarpele!

Si baba: Nu da in el,
Ca asta e sarpele casei.
Nu face  nimic.
Deocamdata nu i-a facut nimic.

Dar peste o jumatate de an, ori un an,
lar l-a vazut. Si l-a lovit c-o  maciuca.
Se incolacise pe ciomag si el a ridicat
Ciomagul in sus, si era  sa-i cada in cap.

Se zvarcolea sa moara.
Si la urma i-a parut rau.
Da' ce s-a suparat  mama cand a aflat!
Si cand ne-a ars, mai tarziu, casa
Zicea: ,,Vezi? Ai  omorat sarpele casei..."